Superstitia este, conform DEX, o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei. In fotbal, superstitiile sunt multiple: jucatorii intra intotdeauna pe gazon cu piciorul drept, smulg cateva fire de iarba si le baga in san, fac cruce la fiecare inceput de meci, saruta cruciulita de la gat. Fotbalistii-asa cum ii cunosc eu- nu isi taie unghiile in ziua meciurilor, nu se barbieresc. Dar nu numai ei au  superstitii, ci si cei care ii inconjoara. Imi aduc aminte de o faza intamplata pe Cotroceni, un oficial al unei echipe bucurestene a vazut in preajma vestiarului o domnisoara. Nu va spun ce i-a fost dat sa auda… Norocul ei a fost ca meciul l-au castigat baietii acelui oficial, altfel… Mai mult, un antrenor emerit nu concepea ca o femeie sa urce in autocarul echipei nationale. Se presupunea ca aduce ghinion echipei. Unde mai pui ca nici autocarul nu avea voie sa dea inapoi… Superstitii sunt si la Dinamo, dar ca sa le “functioneze” in continuare, nu o sa le spunem care ale cui sunt. Astfel, in top apar: netaiatul unghiilor, barba nu se da jos in zi de meci, nu se fluiera in vestiar, pisica neagra ce taie calea vreunuia dintre jucatori le provoaca pasi inapoi…Numarul 13 poarta ghionion, de la Alexa incoace. Zicu e ultimul patit. La intoarcerea la Dinamo a ales tricoul cu numarul 13 si la Roma, in meciul cu Lazio, a suferit o accidentare ce l-a tinut departe de gazon un an si jumatate…

Se spune ca superstitiile creeaza obsesii. Inclin sa dau crezare acestei afirmatii. Iau exemplul meu: nu imbrac haine primite cadou in ziua meciului echipei mele, cred cu tarie ca daca imbrac anumite haine port noroc alor mei. Nu dau pronosticuri privitoare la Dinamo. Nu ma uit la ceas in timpul meciului, nu primesc cadouri in ziua meciului. Cred ca ele sunt incarcate cu energiile celor care mi le ofera…

un filmulet plin de savoare:

„Un club de fotbal este un business, iar cluburile romanesti de fotbal nu stiu sa faca bani. Actionarii ar trebui sa isi aduca manageri de business si sa-i lase apoi sa isi faca treaba. Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna patronii cluburilor de fotbal este: «Vreau sa fac bani sau sa scot de fiecare data bani din buzunar?»”, este de parere Raul Pop, 35 de ani, care a lucrat doi ani ca si consultant senior pentru Deloitte, timp in care a colaborat la un proiect de restructurare pentru unul din cele mai mari cluburi de fotbal din tara cu sapte actionari. Din partea Deloitte au lucrat pentru clubul de fotbal  trei consultanti. „Am reusit sa facem partea de diagnoza si sa formulam recomandarile, insa nu am mai apucat sa vedem implementarea”, explica Pop, care a lucrat pentru Deloitte intre 2005 si 2007.  Una din cele mai importante concluzii ale diagnozei echipei din care facea parte si Raul Pop a fost ca un club de fotbal este o afacere de tip media. „Am gasit similitudini si principii de business care se aplica foarte bine in media. Fotbalul, in sine, este un vehicul publicitar, se fac bani din publicitate sau din atragerea de audienta sau drepturi de televizare.” „Pentru ca un club de fotbal sa devina profitabil, consider ca ar trebui in primul rand sa administreze separat fiecare flux de venituri, astfel incat veniturile din transferurile jucatorilor si din drepturile de televizare sa fie suplimentate semnificativ prin veniturile reale din publicitate si veniturile din ziua meciurilor vanzari bilete, articole branduite, concesiune servicii de ospitalitate, cum sunt vanzarea de bautura si mancare. Nu in ultimul rand, cluburile de fotbal din Romania ar trebui sa implice specialisti din afara domeniului, care sa stie cum sa genereze si sa gestioneze aceste fluxuri de venituri.” Principalele surse de venit ale cluburilor de fotbal sunt drepturile de televiziune si reclame, sponsorizarile si vanzarea de bilete. (more…)