Scandarile  ce unesc  ocupantii celor dou peluze ale stadionului Dinamo, nord si sud, sunt cele legate de Catalin Hildan. Cand un stadion intreg rasuna la cantarile suporterilor jucatorii sunt motivati, sunt impinsi de la spate, au aripi. Aripi de ingeri ce i-au insotit in multe dintre meciurile grele disputate de Dinamo. La cele cu Steaua din Groapa, cand am castigat prin golul lui Grigorie din min 92, al lui Denis Serban cam in acelasi minut intr-un meci ulterior…Multi dintre cei prezenti in tribune  sunt de parere ca de undeva  de Sus, Catalin a fost cel care i-a ghidat pe “eroii” acelor meciuri.

Aseara, la Dinamo vs Pandurii, stadionul a fost gol. Grupuri razlete de suporteri au populat tribunele, zeci de copii la trib a doua, zeci de “brat de fier” la tribuna zero si cateva sute la PCH, grupuri ca NG, Panzer, Supreme, Dogs of War, venind sa aduca omagiul cuvenit Unicului Capitan. Restul s-au multumit sa se razvrateasca din fata televizorului si sa isi strige (in scris) iubirea fata de Unicul Capitan. Pacat ca,  in valtoarea evenimentelor de la Dinamo, cainii au uitat ce e mai important pentru suflarea alb-rosie, faptul ca s-au implinit “9 ani de cand ne doare/de 9 ani strigam mai tare” . Daca nici Unicul Capitan nu a mai reusit sa aduca oamenii la stadion, consider ca ai mei caini au ajuns jos de tot, de unde nu stiu cand si cum mai pot fi ridicati…