Month: July 2017

 

Povestea mea cu Dinamo are trei părți. De fapt, este povestea unei minuni structurată în trei pași. Începutul a fost la un Steaua – Dinamo, unul din multele derby-uri de poveste ale României. Care din ele? Să tot fi fost prin ’88. Era pe TV, într-o cameră oarecare. Unde o fetiță de 6 ani se juca în camera cu televizorul aprins. Nu știa vreun jucator, de fapt nu prea știa ce e ăla fotbal. Nici acum nu știe scorul de la acel meci. Dar, își aminteste, cu zâmbetul pe buze, momentul în care a întrebat-o cineva cu cine ține. Iar ea a întrebat cine joacă. Ca să își aleagă favorita? Poate. Era prima oară când auzea de Dinamo și de Steaua, dar instinctul, minunea ce a ferit-o de turmă, a făcut-o să aleagă Dinamo. Erau anii lui Rednic, Klein, Mateuț, Andone sau Răducioiu.

Anii au trecut, fetița a devenit domnișoară. Clasa ei din liceu era echilibrată din punct de vedere al microbiştilor: o dinamovistă, un rapidist, unul care ţinea cu Craiova şi … restul Continue reading “Povestea mea cu Dinamo. Unde aflați de ce cred în minuni.”

O noua saptamana, un nou episod de aducere aminte a fotbalului trait cu sufletul.

“Noiembrie 1981, n-aveam mai mult de 8 ani, dar aveam promisiunea tatalui meu ca daca sunt cuminte o sa merg pentru prima data pe stadion. La primul meu meci pe Dinamo, la primul meci, pentru mine,  al lui Dinamo si international, pe deasupra. Tata muncea prin zona, asa ca nu putea sa vina sa ma ia de acasa, dar unchiul si-a facut datoria si m-a dus pana la Unirii, de unde am urcat in tramvaiul 5 care m-a dus la intalnirea cu fotbalul adevarat, cu iubirea ce o simt si azi. Soarele ne-a zambit de cum am intrat pe stadion, cu mai bine de doua ore inainte de inceperea meciului.

Am stat la “0”, ca deh, tata avea invitatii, iar lumea in jur vorbea despre fotbal, despre minunea pe care am fi realizat-o daca eliminam Inter Milano, dupa 1-1 din tur (golul nostru fiind marcat de Custov). Oh, si mancau seminte, “seminte cu sare, baieti” vandute de tiganci in paharele alea cu fund dublu. Continue reading “hei, hei, DINAMO!”