Daca as putea sari peste o perioada din an, aceasta ar fi sf lui ianuarie si prima saptamana din februarie. Ma doare sufletul, ma simt neputincioasa in fata destinului. Un suflet drag mie (poate cel mai drag) s-a dus la Ceruri, asta in luna in care cealalta familie a mea, fotbalul dinamovist, trece an de an, in 3 februarie, de 10 ani incoace, prin momente grele. In februarie nu exista motiv de bucurie, nu exista motiv de sarbatoare. Doar lacrimi, iar cand anii trecuti sunt din ce in ce mai multi, de unde sa mai curga? (more…)

Scandarile  ce unesc  ocupantii celor dou peluze ale stadionului Dinamo, nord si sud, sunt cele legate de Catalin Hildan. Cand un stadion intreg rasuna la cantarile suporterilor jucatorii sunt motivati, sunt impinsi de la spate, au aripi. Aripi de ingeri ce i-au insotit in multe dintre meciurile grele disputate de Dinamo. La cele cu Steaua din Groapa, cand am castigat prin golul lui Grigorie din min 92, al lui Denis Serban cam in acelasi minut intr-un meci ulterior…Multi dintre cei prezenti in tribune  sunt de parere ca de undeva  de Sus, Catalin a fost cel care i-a ghidat pe “eroii” acelor meciuri.

Aseara, la Dinamo vs Pandurii, stadionul a fost gol. Grupuri razlete de suporteri au populat tribunele, zeci de copii la trib a doua, zeci de “brat de fier” la tribuna zero si cateva sute la PCH, grupuri ca NG, Panzer, Supreme, Dogs of War, venind sa aduca omagiul cuvenit Unicului Capitan. Restul s-au multumit sa se razvrateasca din fata televizorului si sa isi strige (in scris) iubirea fata de Unicul Capitan. Pacat ca,  in valtoarea evenimentelor de la Dinamo, cainii au uitat ce e mai important pentru suflarea alb-rosie, faptul ca s-au implinit “9 ani de cand ne doare/de 9 ani strigam mai tare” . Daca nici Unicul Capitan nu a mai reusit sa aduca oamenii la stadion, consider ca ai mei caini au ajuns jos de tot, de unde nu stiu cand si cum mai pot fi ridicati…

Stirile sportive de la principalele posturi TV ne-au aratat un parinte ce-si plangea copilul mort pe un stadion de fotbal. Alexandru Iatan, portarul de numai 19 ani imprumutat de Astra la Dunarea Giurgiu, a murit ieri inainte de a fi cunoscut marea performanta. Inainte ca parintii lui sa poata spuna: “ai vazut ce meci bun a facut Alex al meu in fata lui Dinamo, Steaua…” Pentru un parinte nu exista o durere mai mare decat pierderea unui copil. Cata durere si disperare trebuie sa se fi adunat in sufletele parintilor lui Catalin Hildan, lui Marian Cozma, lui Cristi Neamtu, Stefan Vrabioru… Ne facem sperante ca cei care pleaca in Ceruri, ajung sa ne fie ingeri pazitori! Ne amagim cu gandul ca Dumnezeu i-a luat la El pentru ca avea planuri mai bune pentru ei in Rai, dar durerea ramane in suflet, iar cu timpul devine tot mai apasatoare.

Dumnezeu sa te odihneasca , copile!

Danut Lupu e personajul potrivit pentru a aduce audienta talk show urilor de sport mai putin bazate pe sport, asa cum sunt cele de la GSPTV, Sport.ro sau OTV. Un jucator cu real talent, dar fara o viata ordonata, Danut Lupu a devenit un “fost jucator dinamovist” care isi da cu parerea si seamana samanta de scandal de fiecare data. Loveste si-n stanga si in dreapta, fara a tine cont de ranile provocate. Ultima deviere au fost zilele trecute, cand s-a dat in spectacol cu o declaratie,  ce a rasucit cutitul in ranile inca neinchise din sufletul familiei Hildan.  Cu ce drept isi da el cu parerea despre moartea lui Catalin, si pe ce se bazeaza cand afirma ca i se trage de la medicamente?! Dan Filoti incearca sa-i provoace un raspuns aducator de scandal punandu-i o intrebare legata de un eventual dopaj inaintea meciului cu Polonia Varsovia (iulie 2000), iar Danut al nostru raspunde in consecinta:

“La asta ma refer, ce sa ne mai ascundem după degete? Le-a venit lor ideea sa ne ajute sa facem meciul vietii. Au stat jucatorii cu perfuzii cate o ora sau doua. Erau toti intinsi, zici ca erau la spital. Cand am vazut, am plecat: „Eu nu fac asa ceva nici mort!”. A fost scandal mare. Au sunat la Badea, la Borcea… Pana la urma, le-au spus ca mie mi-au facut o injectie ca eu nu suport perfuziile. Nu a spus-o nimeni, dar o spun eu. De acolo e posibil sa i se fi tras si lui Hildan!” 

Prins inaintea meciului cu TSKA Moscova, Florentin Petre (Terek Groznai) a precizat pentru dinamovista.ro:

“Ce a uitat sa specifice Danut Lupu, si este foarte important, e ca la acel meci, nici eu si nici Catalin nu am facut acele perfuzii. Plus de asta, cine naiba era atat de inconstient sa nu zic nebun sa puna in perfuzii ceva interzis inaintea unui meci european. Stim cu totii ca la astfel de meciuri exista controale antidoping, iar daca te descopera pozitiv poti sa iti iei adio de la viata de sportiv.”

Adrian Mihalcea (Aris Limassol), marcator in meciul mai sus amintit, rememoreaza:

“Tin minte ca am facut acele perfuzii, dar refuz sa cred ca era altceva decat vitamine si minerale. Si nu a fost prima si ultima oara, am facut asa ceva si la alte echipe, si nu romanesti. Sunt convins ca moartea regretatului Catalin Hildan nu are nicio legatura cu perfuziile de care pomeneste Danut Lupu”

Danute, hai sa iti spun un secret “Decat un car de talent,  mai bine un dram de minte.”

Atmosfera din Dinamo nu a fost niciodata mai apasatoare. La capatul unui sezon in care s-a ratat orice obiectiv, dinamovistii par a fi fara orizont, fara putere de a incepe ziua de azi, fara a sti ce le va aduce ziua de maine! Parca sunt pe un vas unde nu exista carmaci, iar directia s-a pierdut. “Nici putere pentru  a merge la antrenament nu mai am” imi spunea un dinamovist astazi! I-am replicat ca in viata avem parte si de esecuri nu numai de succese. Iar daca stii sa savurezi un succes , trebuie sa stii si sa pierzi. Sa strangi din dinti, sa plangi daca ai puterea, si cu siguranta sa mergi mai departe… Singura infrangere peste care suflarea dinamovista nu poate trece este moartea lui CATALIN…

Poza de mai jos e surprinsa la finalul unui meci disputat in Groapa, cu Universitatea Craiova, pe o ploaie torentiala, iar golul victoriei a (more…)

In urma deciziei Comisiei de Disciplina, respectiv amenda 60.000 lei si o etapa fara spectatori, am devenit rasista. Pentru ce aceste pedepse? Pentru ca la meciul din Cupa Romaniei, dinamovistii au afisate bannere sugestive:  ”Vrabia malai viseaza!, Din nou pe stadion, miroase a esenta de rom!, Nu toti tiganii sunt rapidisti, dar toti rapidistii sunt tigani! Tiganul tot tigan! Antonescu de traia pe tigani ii omora!” Daca cei care au scris mesajele alea pe o panza sunt rasisti, ok! si eu ma consider rasista! Si asta dintr-un motiv cat se poate de logic: dintre doua rele o aleg intodeauna pe cea mai putin rea. Daca trebuie sa aleg intre a-i provoca durere unei mame care si-a pierdut copilul si a face pe cineva tigan, prefer a doua varianta!!! Daca ar fi sa aleg in a batjocori numele unor eroi (asa sunt Catalin si Marian pentru noi) si a spune ca “vrabia malai viseaza” prefer sa vorbesc cu pasarile sau ca ele. Chiar daca si unii dintre ai lor  au murit, nu cred ca au idee ce inseamna suferinta pricinuita de pierderea cuiva drag, nici macar Dl Copos, cel care a stat in galeria rapizilor in sezonul trecut, fara a lua atitudine cand acestia strigau: “Catalin Hildan are usa in tavan!”. Cat de bolnava sa fie mintea rapizilor sa mai scoata inca o mare prostie: “Marian si Catalin joaca fotbal in cimitir!”??? Cat sa poata indura si sufletul dinamovist, greu incercat din acest punct de vedere? Nu stiu, dar nu as dori ca fiecare dintre cei care au strigat prostiile astea sau cei care au judecat stramb la Comisii asta seara sa simta ce am simtit noi cand ne-am luat ramas bun de la ai nostri sau cand nu sunt lasati sa se odihneasca in pace. Prefer sa fiu rasista…

Despre meciul Dinamo vs Rapid se tot vorbeste de cateva zile, o saptamana inainte si inca doua zile dupa incheierea lui. Daca nu ar veni deplasarea de la Craiova, poate cel mai greu meci de pana acum, inca s-ar mai vorbi de Dinamo-Rapid. Pentru mine, a fost primul meci la care nu am avut emotii. Am presimtit jocul excelent al lui Cristea, dar si ambitia de a face o partida mare a lui Torje. Primul e un super jucator, dar ori are prea multa incredere in el, ori nu are deloc. Mi se pare un jucator cu care antrenorul trebuie sa comunice foarte mult, sa o faca pe psihologul:

Al doilea, pana la acest meci, doar o speranta, neconfirmand decat rareori increderea pe care au avut cei din conducere si cei din stafful tehnic in el. Un copil teribilist, ce are cu siguranta incredere in fortele lui, dar un pic cam dezordonat in joc. Mai mult, nici viata extrasportiva nu (more…)

Va spuneam ca pe masura ce gasesc ce am scris despre Catalin o sa impart cu voi. Astazi am gasit deschis un fisier scris in 2006.

Atat a vrut Dumnezeu sa traiasca. “Era prea bun, l-a vrut Cel de Sus aproape” spun batranii. Esti socat la inceput, mai tarziu realizezi ce s-a intamplat, pentru ca in cele din urma sa cauti vinovati. De ce ti se intampla tocmai tie? Te intrebi de ce nu mor batranii care dorm pe strada, copiii cu handicap major care se chinuie ingrozitor…  Nu gasesti raspuns, si incepi sa il cauti pe cel pe care l-ai pierdut in oamenii de pe strada, in parfumul florilor, in adierea vantului, in zgomotul valurilor ce se sparg la mal. Zambesti amar cand iti dai seama ca e doar imaginatia ta ce a luat-o razna si sufletul tau ranit ce vrea doar o mangaiere. Si continui sa cauti. In zadar, sunt cautari fara sfarsit. Vei auzi ca timpul vindeca orice rana. Cine afirma asa ceva nu stie ce spune. Moartea cuiva drag lasa urme adanci in sufletul tau  si nu se vor inchide niciodata. Ba mai mult, (more…)

De fiecare data cand voi gasi in calculator/ caiet/ agenda/ hartii aiurea ceva scris despre Catalin Hildan voi impartasi si cu voi, cei care l-ati iubit si inca o mai faceti pe Unicul Capitan. Mai jos sunt cateva randuri scrise cand se implineau patru ani de la disparitia lui Catalin.

“Batranii spun ca o data cu trecerea timpului vine si uitarea. Ca durerea e mai putin acuta, ca amintirile sunt din ce in ce mai vagi. Suporterii lui Dinamo insa, nu cred acelasi lucru. Ei spun ca doar s-au obisnuit cu durerea, si ca amintirile sunt mai prezente si mai vii ca oricand. Maine vor fi trecut deja 4 ani de cand Catalin Haldan a plecat in lumea celor care ne vegheaza, dar <cainii rosii> tot vor vedea lacrimile pe obrajii <UNICULUI CAPITAN>. Vor vrea sa gaseasca la fiecare jucator dinamovist daruire, ambitie, devotament, profesionalism. Vor face comparatii, dar fara a mai descoperi pe cineva asemanator”.