La Dinamo există patru galerii, una a lui Borcea, una a lui Giovani, una a lui Badea, una a lui Turcu şi fiecare are grijă să nu strige de el.”, a spus fostul agent la gsptv. În ceea ce îi priveşte pe adevăraţii contestatari, care sunt trup şi suflet pentru culorile clubului şi nu pot fi cumpăraţi, agentul a avut un mesaj extrem de macabru. “Eu as vrea sa moara toţi derbedeii aşa cum a murit Cătălin Hîldan.”, a completat Giovani.

Oh, Doamne, nu am mai auzit ceva asa macabru de mult timp. Prin declaratia sa, G. Becali aduce o mare jignire familiei Hildan si dinamovistilor. Orice om care citeste declaratiile impresarului se gandeste daca intr-adevar l-a cunoscut pe “derbedeul “ Hildan! Raspunsul e NU, Catalin al nostru nu a fost niciodata derbedeu. Catalin a fost un exemplu de buna crestere si bun simt pentru noi toti!

 O comaparatie mai nepotrivita nici ca putea gasi Don Giovani ! Cum sa doresti moartea cuiva doar ca tie nu iti convine comportamentul lui. Cum sa te folosesti de o legenda a lui Dinamo, de un simbol al cainilor rosii, incercand sa spui cat de mult iti doresti sa moara contestatarii tai?

Cu ce a deranjat Catalin pentru ca numele lui sa fie terfelit in asemenea hal? Unde e respectul pentru un tanar mort ? Unde e compasiunea pentru durerea din sufletul parintilor lui Catalin?

 doar in sufletele adevaritilor dinamovisti…

In viata lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum le vrem noi. Se intampla sa ne fie intrecute asteptarile, si mai rau, se poate sa nu fie nimic pe placul nostru. Si atunci, ne facem sperante ca va fi mai bine, ca e doar o perioada proasta prin care trecem, ca sa stim sa apreciem pe viitor faptele bune ce vor fi sa vina. Ne agatam de un fir de speranta, de o amintire care ne face bine. Cand la Dinamo nu merg lucrurile bine, ne gandim la Catalin Hildan. Cand obtinem un trofeu, acesta este si pentru Catalin Hildan. Dar cel mai mult ne gandim la Catalin Hildan in luna lui octombrie. Pentru ca in Octombrie, denumit si “octombrie negru” de catre baietii de la sud, a devenit inger Catalin. Din 2000, Catalin este pentru suporterii dinamovisti astrul calauzitor in zilele cu furtuna prin care trebuie sa trecem. Ne agatam de amintirea lui Catalin pentru ca ne face bine. El este omul si jucatorul etalon pentru cei ce imbraca tricoul alb-rosu. Caracterizam un caine din teren facand comparatie cu “unicul capitan”. Cand vorbim de jucatori emblematici, incepem cu Catalin Hildan

Aseara, la Dinamo vs Pandurii, stadionul a fost gol. Grupuri razlete de suporteri au populat tribunele, zeci de copii la trib a doua, zeci de “brat de fier” la tribuna zero si cateva sute la PCH, grupuri ca NG, Panzer, Supreme, Dogs of War, venind sa aduca omagiul cuvenit Unicului Capitan. Restul s-au multumit sa se razvrateasca din fata televizorului si sa isi strige (in scris) iubirea fata de Unicul Capitan. Pacat ca,  in valtoarea evenimentelor de la Dinamo, cainii au uitat ce e mai important pentru suflarea alb-rosie, faptul ca s-au implinit “9 ani de cand ne doare/de 9 ani strigam mai tare” . Daca nici Unicul Capitan nu a mai reusit sa aduca oamenii la stadion, consider ca ai mei caini au ajuns jos de tot, de unde nu stiu cand si cum mai pot fi ridicati…

Dumnezeu sa te odihneasca , copile!

]]> http://dinamovista.ro/moartea-face-echipa-in-rai.html/feed 0 http://dinamovista.ro/danut-lupu-cainele-moare-de-drum-lung.html http://dinamovista.ro/danut-lupu-cainele-moare-de-drum-lung.html#comments Fri, 10 Jul 2009 13:57:47 +0000 red20 http://dinamovista.ro/?p=476 Danut Lupu e personajul potrivit pentru a aduce audienta talk show urilor de sport mai putin bazate pe sport, asa cum sunt cele de la GSPTV, Sport.ro sau OTV. Un jucator cu real talent, dar fara o viata ordonata, Danut Lupu a devenit un “fost jucator dinamovist” care isi da cu parerea si seamana samanta de scandal de fiecare data. Loveste si-n stanga si in dreapta, fara a tine cont de ranile provocate. Ultima deviere au fost zilele trecute, cand s-a dat in spectacol cu o declaratie,  ce a rasucit cutitul in ranile inca neinchise din sufletul familiei Hildan.  Cu ce drept isi da el cu parerea despre moartea lui Catalin, si pe ce se bazeaza cand afirma ca i se trage de la medicamente?! Dan Filoti incearca sa-i provoace un raspuns aducator de scandal punandu-i o intrebare legata de un eventual dopaj inaintea meciului cu Polonia Varsovia (iulie 2000), iar Danut al nostru raspunde in consecinta:

“La asta ma refer, ce sa ne mai ascundem după degete? Le-a venit lor ideea sa ne ajute sa facem meciul vietii. Au stat jucatorii cu perfuzii cate o ora sau doua. Erau toti intinsi, zici ca erau la spital. Cand am vazut, am plecat: „Eu nu fac asa ceva nici mort!”. A fost scandal mare. Au sunat la Badea, la Borcea… Pana la urma, le-au spus ca mie mi-au facut o injectie ca eu nu suport perfuziile. Nu a spus-o nimeni, dar o spun eu. De acolo e posibil sa i se fi tras si lui Hildan!” 

Prins inaintea meciului cu TSKA Moscova, Florentin Petre (Terek Groznai) a precizat pentru dinamovista.ro:

“Ce a uitat sa specifice Danut Lupu, si este foarte important, e ca la acel meci, nici eu si nici Catalin nu am facut acele perfuzii. Plus de asta, cine naiba era atat de inconstient sa nu zic nebun sa puna in perfuzii ceva interzis inaintea unui meci european. Stim cu totii ca la astfel de meciuri exista controale antidoping, iar daca te descopera pozitiv poti sa iti iei adio de la viata de sportiv.”

Adrian Mihalcea (Aris Limassol), marcator in meciul mai sus amintit, rememoreaza:

“Tin minte ca am facut acele perfuzii, dar refuz sa cred ca era altceva decat vitamine si minerale. Si nu a fost prima si ultima oara, am facut asa ceva si la alte echipe, si nu romanesti. Sunt convins ca moartea regretatului Catalin Hildan nu are nicio legatura cu perfuziile de care pomeneste Danut Lupu”

Danute, hai sa iti spun un secret “Decat un car de talent,  mai bine un dram de minte.”

Poza de mai jos e surprinsa la finalul unui meci disputat in Groapa, cu Universitatea Craiova, pe o ploaie torentiala, iar golul victoriei a venit in prelungirile partidei… Poate si pentru ca jucatorii ce imbracau tricoul alb rosu credeau in ei, in sansa lor…

E timpul ca fiecare dintre caini sa isi spuna: Da, eu pot merge mai departe! Da, eu  pot sa o iau de la capat, iar daca tu, imi vei fi alaturi, cu siguranta obiectivul va fi atins…

Increderea pe care ti-o dau  grupul, prietenii si oamenii din tribuna te poarta spre victorie…

La echipa insa , se pare care sunt grupuri grupulete, asa cum a devenit peluza ce ii poarta numele Unicului Capitan-Catalin Hildan, cu mentiunea ca cei din peluza, au stiut cand sa treaca peste animozitati, peste principii diferite, peste alte diferende…

Al doilea, pana la acest meci, doar o speranta, neconfirmand decat rareori increderea pe care au avut cei din conducere si cei din stafful tehnic in el. Un copil teribilist, ce are cu siguranta incredere in fortele lui, dar un pic cam dezordonat in joc. Mai mult, nici viata extrasportiva nu l-a ajutat in ultimul timp. De la o vreme insa, si-a dat seama ca “prim planul in presa mondena” nu e acelasi cu prima pagina in presa sportiva. Dovada sta meciul de sambata, cand “Piticul” a fost numarul 1!!! Si notele cele mai mare din ziarele de specialitate erau in dreptul lui:

Au stralucit si etern neconvocatul la nationala Danciulescu, cu executii de finete, pase corecte, aparare sigurara si pressing sufocant; Niculae prin ambitie, daruire si efort supraomenesc, Tamas excelent in aparare, cu dese urcari in  atac; senegalezii prin relatiile de joc, prin aratul terenului la mijlocul sau. Au facut un meci extraordinar, asa cum galeria a facut o atmosfera senzationala. Vinovat de asta: renegatul Elias. Super mesaje, super cantari:

Un scor sec, de neprezentare:

Bravo, baieti!

Atat a vrut Dumnezeu sa traiasca. “Era prea bun, l-a vrut Cel de Sus aproape” spun batranii. Esti socat la inceput, mai tarziu realizezi ce s-a intamplat, pentru ca in cele din urma sa cauti vinovati. De ce ti se intampla tocmai tie? Te intrebi de ce nu mor batranii care dorm pe strada, copiii cu handicap major care se chinuie ingrozitor…  Nu gasesti raspuns, si incepi sa il cauti pe cel pe care l-ai pierdut in oamenii de pe strada, in parfumul florilor, in adierea vantului, in zgomotul valurilor ce se sparg la mal. Zambesti amar cand iti dai seama ca e doar imaginatia ta ce a luat-o razna si sufletul tau ranit ce vrea doar o mangaiere. Si continui sa cauti. In zadar, sunt cautari fara sfarsit. Vei auzi ca timpul vindeca orice rana. Cine afirma asa ceva nu stie ce spune. Moartea cuiva drag lasa urme adanci in sufletul tau  si nu se vor inchide niciodata. Ba mai mult, dor din ce in ce mai rau. Durerea e cu atat mai mare cu cat trece timpul. Te simti vinovat ca nu ati petrecut mai mult timp impreuna, ca nu i-ai aratat cat de mult il iubesti, ca nu i-ai spus cat de mult il admiri, ca ieri nu a fost prezent in gandurile tale decat spre seara cand erai obosit si incercai sa iti tragi sufletul…, gasesti o multime de motive care fac durerea mai ascutita. Singura alinare o gasesti in durerea celui de langa. Si el e napadit de amintiri. Si cel de langa el… si…, sunt mii, sute de mii purtand in suflete ranite amintirea lui CATALIN!

 

“Batranii spun ca o data cu trecerea timpului vine si uitarea. Ca durerea e mai putin acuta, ca amintirile sunt din ce in ce mai vagi. Suporterii lui Dinamo insa, nu cred acelasi lucru. Ei spun ca doar s-au obisnuit cu durerea, si ca amintirile sunt mai prezente si mai vii ca oricand. Maine vor fi trecut deja 4 ani de cand Catalin Haldan a plecat in lumea celor care ne vegheaza, dar <cainii rosii> tot vor vedea lacrimile pe obrajii <UNICULUI CAPITAN>. Vor vrea sa gaseasca la fiecare jucator dinamovist daruire, ambitie, devotament, profesionalism. Vor face comparatii, dar fara a mai descoperi pe cineva asemanator”.