In viata lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum le vrem noi. Se intampla sa ne fie intrecute asteptarile, si mai rau, se poate sa nu fie nimic pe placul nostru. Si atunci, ne facem sperante ca va fi mai bine, ca e doar o perioada proasta prin care trecem, ca sa stim sa apreciem pe viitor faptele bune ce vor fi sa vina. Ne agatam de un fir de speranta, de o amintire care ne face bine. Cand la Dinamo nu merg lucrurile bine, ne gandim la Catalin Hildan. Cand obtinem un trofeu, acesta este si pentru Catalin Hildan. Dar cel mai mult ne gandim la Catalin Hildan in luna lui octombrie. Pentru ca in Octombrie, denumit si “octombrie negru” de catre baietii de la sud, a devenit inger Catalin. Din 2000, Catalin este pentru suporterii dinamovisti astrul calauzitor in zilele cu furtuna prin care trebuie sa trecem. Ne agatam de amintirea lui Catalin pentru ca ne face bine. El este omul si jucatorul etalon pentru cei ce imbraca tricoul alb-rosu. Caracterizam un caine din teren facand comparatie cu “unicul capitan”. Cand vorbim de jucatori emblematici, incepem cu Catalin Hildan

Se pare ca Tamas si-a facut sau isi va face un tricou pe care sa imprime titlurile din ziare ce fac referire la viata lui extrasportiva. Dintre toate, cel care i se potriveste cel mai bine i se potriveste sloganul “keep walking”, asta daca nu vrea sa ajunga la psiholog…

“Era normal ca în acea perioadă să fie astfel de situaţii, presiunea era prea mare din partea conducătorilor. Am pierdut două campionate cu Dinamo şi unul cu Rapidul în faţa Stelei, dar înţeleg ce s-a întîmplat, repet, presiunea era imensă. Acum sînt greşeli în arbitraj, atunci erau intenţii rele. Nu vreau să mai discut foarte mult pe seama acestui subiect, e de domeniul trecutului”

Declaratiile lui Mircea Lucescu vin la o zi dupa ce GSP ul a facut o statistica a  greselilor de arbitraj din acest sezon, si surpriza, cine e defavorizata? Dinamo!! Scorul te lasa fara replica: 10 greseli impotriva, 0 (ZERO) in favoarea-i! Steaua e la polul opus… Sa ne mai miram de influenta unora sau altora la cei care dirijeaza arbitrajul romanesc?

Fără zgomot, fără promisiuni. În fond, el a venit doar să-l dubleze pe Lobonţ. Să aibă Pisica un pui de rezervă. Cînd s-a accidentat Lobby, se cam speriase. De vreo doi ani nu prea mai apărase, părea emotiv, s-a mai şi lovit. Părea să nu mai vadă malul, înota undeva între nişte bare care nu se văd.

 Braşovul trage 22 de şuturi, 9 pe poartă, Dolha nu ia gol. Nu ia nici la Craiova, nici la Steaua. Cu Urziceniul zboară printre bare, pregătind parcă golul lui Torje, din ultima secundă. Apără bine la Graz, limitează scorul cu Panathinaikos. O statistică plictisitoare în bine. Dolha remarcat, Dolha nota 8, Dolha nota 9. Parcă sînt titluri de ziare ieşite din filmele americane cu personaje care urcă fulminant. La Ema n-a fost nimic fulminat, ci lent. După Rapid şi Wisla Cracovia, parcă dispăruse. Tuşă, bancă de rezerve, sacul cu mingi cărat în spate, condiţie umilă, de portar de rezervă. L-o fi întrebat vreodată cineva pe un portar de rezervă ce simte şi ce vrea? Să apere bine titularul şi să-i intre şi lui un pic de primă în buzunar sau să greşească titularul şi el să treacă la treabă?

Pe braţul lui Emilian stă acum banderola. El nu e un căpitan etern, precum Mirel Rădoi,  Chivu, Gică Popescu. E un căpitan dobîndit, trudit în plonjoane, rar în declaraţii, vorbind puţin, ca ardelenii, şi plecînd la treabă, să-şi frece coatele şi genunchii de noroiul toamnei. Pe mailul lui nu vine nici o convocare, probabil pentru că nu face parte din GRUP. Acel grup care ia 5-0. Două selecţii, atît a strîns pînă la 30 de ani. Plus un loc în pieptul acelora cărora văd că pe poarta lui Dinamo se trag 9 şuturi pe meci, apărate de un bărbat înalt, pe care lumea îl strigă ca pe o fată.
materialul de mai sus este opera lui Alin Buzartin. l-am preluat, pentru ca mi se pare de bun simt, de pe GSP.ro

Nu a dat inapoi de la munca, iar cand echipa a triumfat, de multe ori datorita lui, succesul l-a pus pe seama colectivului. S-a respectat pe sine, si respectul celorlalti a venit ca o consecinta!

Ce ironica e viata uneori cu fiecare dintre noi! Cand s-a reintors la Dinamo, Danciulescu a avut parte de cea mai urata primire si “sustinere”. Huiduieli, injuraturi, pe masura evolutiilor atacantului de 33 de ani in tricoul rivalei dintotdeauna, Steaua. Steaua vs Dinamo de duminica va fi ultimul dans al lui Danciulescu in campionatul intern. De-a lung carierei sale, “Corbul” a jucat de 24 de ori in acest derby, 15 meciuri imbracand tricoul alb rosu pentru care a reusit 5 goluri. Astazi, dinamovistii pregatesc o noua “rascoala” impotriva conducerii pentru ca sunt de acord cu transferul lui Danciulescu in Spania, in Secunda Division.

“Stiti cu totii, la Dinamo primul transfer se face in atac. Concurenta e buna pentru Dinamo, cu cat mai multi jucatori pe un post, cu atat mai bine!” De fiecare data, capitanul din returul cu Liberec a avut declaratii de bun simt. Tot el spunea ca nu ar putea vreodata sa “dea” in vreun dinamovist fost sau actual. Fiecare om trebuie respectat, pentru ca trebuie sa fi facut ceva bun in viata lui.

Daca intr-adevar Danciulescu va semna cu Alincante, Liberec vs Dinamo, Steaua vs Dinamo vor fi ultimele doua baluri, ultimele doua dansuri la care dinamovistul va participa imbracand tricoul alb-rosu.

“La asta ma refer, ce sa ne mai ascundem după degete? Le-a venit lor ideea sa ne ajute sa facem meciul vietii. Au stat jucatorii cu perfuzii cate o ora sau doua. Erau toti intinsi, zici ca erau la spital. Cand am vazut, am plecat: „Eu nu fac asa ceva nici mort!”. A fost scandal mare. Au sunat la Badea, la Borcea… Pana la urma, le-au spus ca mie mi-au facut o injectie ca eu nu suport perfuziile. Nu a spus-o nimeni, dar o spun eu. De acolo e posibil sa i se fi tras si lui Hildan!” 

Prins inaintea meciului cu TSKA Moscova, Florentin Petre (Terek Groznai) a precizat pentru dinamovista.ro:

“Ce a uitat sa specifice Danut Lupu, si este foarte important, e ca la acel meci, nici eu si nici Catalin nu am facut acele perfuzii. Plus de asta, cine naiba era atat de inconstient sa nu zic nebun sa puna in perfuzii ceva interzis inaintea unui meci european. Stim cu totii ca la astfel de meciuri exista controale antidoping, iar daca te descopera pozitiv poti sa iti iei adio de la viata de sportiv.”

Adrian Mihalcea (Aris Limassol), marcator in meciul mai sus amintit, rememoreaza:

“Tin minte ca am facut acele perfuzii, dar refuz sa cred ca era altceva decat vitamine si minerale. Si nu a fost prima si ultima oara, am facut asa ceva si la alte echipe, si nu romanesti. Sunt convins ca moartea regretatului Catalin Hildan nu are nicio legatura cu perfuziile de care pomeneste Danut Lupu”

Danute, hai sa iti spun un secret “Decat un car de talent,  mai bine un dram de minte.”

Aceasta sigla a fost purtata cu mandrie in piept pana spre jumatatea anilor 70, atunci cand s-a incercat o imbinare a simbolurilor vremii cu D-ul initial. Asa cum era de asteptat, aceasta sigla nu a rezistat prea mult, urmatoarea schimbare majora  fiind de culoare si de forma.

Sigla de mai jos ce a fost purtata o lunga perioada de timp (din 74/75 si pana dupa revolutia din ‘89) si este si astazi reprezentativa pentru Clubul Sportiv Dinamo, nesuferind nicio modificare. Cele mai mare succese ale lui Dinamo au fost cand cainii imbracau tricoul cu sigla de mai jos. Dinu, Talnar, Ion Marin, Multescu, Dragnea, Georgescu, Orac, Augustin sau Eftimescu trebuie sa fi fost mandri de tricoul purtat. 

Odata cu descoperirea democratiei, singura sectie care s-a rupt de Clubul Sportiv Dinamo a fost fotbalul. S-a incercat o personalizare a siglei, sa fie recunoscuta ca apartinand unui club de fotbal (mingea, F.C.), dar se observa si influenta ministerului (pasarea) care nu voia sa dea voie copilului sa creasca!

In 1998, lucurile au evoluat in bine, iar Dinamo FC a avut posibilitatea sa-si aleaga singura sigla ce sa-i reprezinte. Si pentru ca dinamovistilor li se spunea cainii rosii, acestia au aparut pe sigla, la fel si steluta galbena ce semnifica 10 titluri castigate. S-a pastrat mingea, iar FC a devenit Fotbal Club.

Inceputul sezonului 2004-2005, cand Dinamo avea cea mai puternica echipa din punct de vedere al marketingului, sigla s-a schimbat din nou, fiind mult mai stilizata, aerodinamica, singurul element nou adus fiind anul infiintarii clubului, 1948.

Poza de mai jos e surprinsa la finalul unui meci disputat in Groapa, cu Universitatea Craiova, pe o ploaie torentiala, iar golul victoriei a venit in prelungirile partidei… Poate si pentru ca jucatorii ce imbracau tricoul alb rosu credeau in ei, in sansa lor…

E timpul ca fiecare dintre caini sa isi spuna: Da, eu pot merge mai departe! Da, eu  pot sa o iau de la capat, iar daca tu, imi vei fi alaturi, cu siguranta obiectivul va fi atins…

Increderea pe care ti-o dau  grupul, prietenii si oamenii din tribuna te poarta spre victorie…

La echipa insa , se pare care sunt grupuri grupulete, asa cum a devenit peluza ce ii poarta numele Unicului Capitan-Catalin Hildan, cu mentiunea ca cei din peluza, au stiut cand sa treaca peste animozitati, peste principii diferite, peste alte diferende…

N’Doye a vrut sa fie eroul serii si i-a reusit. Gol superb, transformare loviturii de la 11 m, obtinute de Danciulescu. Daca va uitati atent, Pantilimon il intreaba pe senegalez: Ousmane, unde dai?