Ianis Zicu a plans dupa ce a marcat in minutul 93 al intalnirii FC Dinamo vs Pandurii Tg Jiu. Erau lacrimi de bucurie, de descatusare, de despartire definitiva de ghinion.
Nu imi amintesc sa il fi vazut pe Ianis cu lacrimi in ochi de prea multe ori. Ce l-a transformat pe Ianis in “om”?, nu stiu, dar stiu ca imi place noua lui fatza! L-am cunoscut Zicu-pustiul plin de sperante si increzator in declaratiile celor care se pricep la fotbal. Era istet, dar retras. Era talentat foc, dar nu si exploata la maxim calitatile. Era cuminte, dar “fitzos”. Faptul ca era considerat un “nou Hagi” si ca mai marii fotbalului nostru i-au dat tarcoale tot timpul, apoi ca s-a transferat la Inter l-au facut pe Ianis sa se creada zeul fotbalului. Aproape ca nu-i mai ajungeai la nas nici cu prajina. Transferul la Inter Milano nu i-a adus si un tricou de titular, ci imprumuturi peste imprumuturi. Mai mult, au urmat si ceva accidentari, cea mai grava dintre toate fiind cea din meciul cu Lazio din urma cu un an si jumatate…a trecut ceva timp, dar ceva l-a transfomat pe Ianis.
Acum e un tip deschis la suflet si, mai ales, la minte! E sensibil (de vazut lacrimile de la marcarea golului) si puternic (e pregatit sa invete din nou fotbalul pe terenul de joc, asta dupa ce s-a operat de doua ori intr-un an pentru aceeasi problema). Oare ce l-a transformat pe Ianis? Nu stiu, dar imi place ce vad…
