Superstitia este, conform DEX, o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei. In fotbal, superstitiile sunt multiple: jucatorii intra intotdeauna pe gazon cu piciorul drept, smulg cateva fire de iarba si le baga in san, fac cruce la fiecare inceput de meci, saruta cruciulita de la gat. Fotbalistii-asa cum ii cunosc eu- nu isi taie unghiile in ziua meciurilor, nu se barbieresc. Dar nu numai ei au superstitii, ci si cei care ii inconjoara. Imi aduc aminte de o faza intamplata pe Cotroceni, un oficial al unei echipe bucurestene a vazut in preajma vestiarului o domnisoara. Nu va spun ce i-a fost dat sa auda… Norocul ei a fost ca meciul l-au castigat baietii acelui oficial, altfel… Mai mult, un antrenor emerit nu concepea ca o femeie sa urce in autocarul echipei nationale. Se presupunea ca aduce ghinion echipei. Unde mai pui ca nici autocarul nu avea voie sa dea inapoi… Superstitii sunt si la Dinamo, dar ca sa le “functioneze” in continuare, nu o sa le spunem care ale cui sunt. Astfel, in top apar: netaiatul unghiilor, barba nu se da jos in zi de meci, nu se fluiera in vestiar, pisica neagra ce taie calea vreunuia dintre jucatori le provoaca pasi inapoi…Numarul 13 poarta ghionion, de la Alexa incoace. Zicu e ultimul patit. La intoarcerea la Dinamo a ales tricoul cu numarul 13 si la Roma, in meciul cu Lazio, a suferit o accidentare ce l-a tinut departe de gazon un an si jumatate…
Se spune ca superstitiile creeaza obsesii. Inclin sa dau crezare acestei afirmatii. Iau exemplul meu: nu imbrac haine primite cadou in ziua meciului echipei mele, cred cu tarie ca daca imbrac anumite haine port noroc alor mei. Nu dau pronosticuri privitoare la Dinamo. Nu ma uit la ceas in timpul meciului, nu primesc cadouri in ziua meciului. Cred ca ele sunt incarcate cu energiile celor care mi le ofera…
