Scandarile  ce unesc  ocupantii celor dou peluze ale stadionului Dinamo, nord si sud, sunt cele legate de Catalin Hildan. Cand un stadion intreg rasuna la cantarile suporterilor jucatorii sunt motivati, sunt impinsi de la spate, au aripi. Aripi de ingeri ce i-au insotit in multe dintre meciurile grele disputate de Dinamo. La cele cu Steaua din Groapa, cand am castigat prin golul lui Grigorie din min 92, al lui Denis Serban cam in acelasi minut intr-un meci ulterior…Multi dintre cei prezenti in tribune  sunt de parere ca de undeva  de Sus, Catalin a fost cel care i-a ghidat pe “eroii” acelor meciuri.

Aseara, la Dinamo vs Pandurii, stadionul a fost gol. Grupuri razlete de suporteri au populat tribunele, zeci de copii la trib a doua, zeci de “brat de fier” la tribuna zero si cateva sute la PCH, grupuri ca NG, Panzer, Supreme, Dogs of War, venind sa aduca omagiul cuvenit Unicului Capitan. Restul s-au multumit sa se razvrateasca din fata televizorului si sa isi strige (in scris) iubirea fata de Unicul Capitan. Pacat ca,  in valtoarea evenimentelor de la Dinamo, cainii au uitat ce e mai important pentru suflarea alb-rosie, faptul ca s-au implinit “9 ani de cand ne doare/de 9 ani strigam mai tare” . Daca nici Unicul Capitan nu a mai reusit sa aduca oamenii la stadion, consider ca ai mei caini au ajuns jos de tot, de unde nu stiu cand si cum mai pot fi ridicati…

Atmosfera din Dinamo nu a fost niciodata mai apasatoare. La capatul unui sezon in care s-a ratat orice obiectiv, dinamovistii par a fi fara orizont, fara putere de a incepe ziua de azi, fara a sti ce le va aduce ziua de maine! Parca sunt pe un vas unde nu exista carmaci, iar directia s-a pierdut. “Nici putere pentru  a merge la antrenament nu mai am” imi spunea un dinamovist astazi! I-am replicat ca in viata avem parte si de esecuri nu numai de succese. Iar daca stii sa savurezi un succes , trebuie sa stii si sa pierzi. Sa strangi din dinti, sa plangi daca ai puterea, si cu siguranta sa mergi mai departe… Singura infrangere peste care suflarea dinamovista nu poate trece este moartea lui CATALIN…

Poza de mai jos e surprinsa la finalul unui meci disputat in Groapa, cu Universitatea Craiova, pe o ploaie torentiala, iar golul victoriei a (more…)

Va spuneam ca pe masura ce gasesc ce am scris despre Catalin o sa impart cu voi. Astazi am gasit deschis un fisier scris in 2006.

Atat a vrut Dumnezeu sa traiasca. “Era prea bun, l-a vrut Cel de Sus aproape” spun batranii. Esti socat la inceput, mai tarziu realizezi ce s-a intamplat, pentru ca in cele din urma sa cauti vinovati. De ce ti se intampla tocmai tie? Te intrebi de ce nu mor batranii care dorm pe strada, copiii cu handicap major care se chinuie ingrozitor…  Nu gasesti raspuns, si incepi sa il cauti pe cel pe care l-ai pierdut in oamenii de pe strada, in parfumul florilor, in adierea vantului, in zgomotul valurilor ce se sparg la mal. Zambesti amar cand iti dai seama ca e doar imaginatia ta ce a luat-o razna si sufletul tau ranit ce vrea doar o mangaiere. Si continui sa cauti. In zadar, sunt cautari fara sfarsit. Vei auzi ca timpul vindeca orice rana. Cine afirma asa ceva nu stie ce spune. Moartea cuiva drag lasa urme adanci in sufletul tau  si nu se vor inchide niciodata. Ba mai mult, (more…)