Țin cu Dinamo de când mă stiu. Să tot fie ceva ani de atunci. Că aș fi putut alege Steaua, pentru că era la modă, pe Craiova, pentru că ai mei simpatizau cu oltenii, e perfect adevărat. Dar eu nu fac ce mi se spune, fac ceea ce cred eu de cuviință. Sunt fată, iar în familie sunt cel mai mic copil. Pentru ai mei însă eram “băiatul lui tata”, chiar daca mă luptam pentru acest statut cu fratele meu. Noroc că el nu e pasionat de fotbal…
Pe vremea când visam la meciuri
Merg la meciuri de pe la vreo patru-cinci ani, însă, primul meci “live” al câinilor l-am văzut în sezonul 1991-1992. Și tot atunci m-am îndrăgostit prima oară. Hm, ce frumos visam pentru când o să mă fac mare… Dacă vă spun că cel care îmi “distrăgea atenția” era Gabor Gerstenmaier, probabil că o sa dati fuga la o căutare pe Google.
Când devenisem nelipsită de la meciuri
În fine, anii au trecut și a venit vremea facultății, vremea banilor proprii. Iar meciurile văzute pe stadion s-au înmulțit. Alte meciuri, alte îndrăgosteli, alte suspine… 🙂 🙂 off, Adi Mihalcea și ai lui ochi verzi <3
Și am ajuns în sezonul 1999-2000, Dinamo își făcuse o trupă frumoasă. După atâta vreme, aveam speranțe la un titlu de campioană. Eram prezentă la mai toate meciurile, stăteam la tribuna a doua, partea dinspre tabelă. Nu intram cu abonament pe atunci, ci cu bilet. Costa în jur de cinci lei. Alteori, când aveam inima slabă, mă păcaleau cei care făceau bișniță.
Viața dură de student…
În aprilie 2000, era derby-ul de România, Dinamo vs Steaua. Meciul era în Ștefan cel Mare. Eu? Eu aveam seminarii la facultate, iar materia era una deloc pe placul meu. Trebuia să fiu prezentă, ca să fac impresie bună. Nu știam chiar deloc dacă o sa trec. Pff, profesorul? Mai bine nu vă povestesc: puțin frustrat, puțin complexat.
Urmează Marea Evadare
Ora meciului se apropia, iar pe noi ne ținea în așteptare într-o sală, pentru că el avea de lucru cu cei care dădeau licența. Însă a avut „inspirația” să ne spună că dacă vrem să plecăm, o putem face. Glume de profesor…:D Și m-am ridicat și am plecat în fuga din Facultatea de Cibernetică a ASE ului până în Ștefan cel Mare. Am făcut maximum cinci minute. Pe vremea aceea tocmai apăruse un „banner”, al grupului BOYS. “Serviciu, facultate?! Dinamo e peste toate”. S-a potrivit perfect. Avea să fie singura mea restanță, din întreaga facultate. Mă ținuse minte, scorpia.
Victorie în derby, cu golul decisiv marcat de Adi Mihalcea
Că a trebuit să apelez la bișnițari. Că mi-au vândut o invitație, la preț dublu. Că au intrat cu mine în stadion, apoi au ieșit cu invitația. De ale lor, nu mai contează.
Că Dinamo a câștigat în fața steliștilor, că Adrian Mihalcea a marcat golul victoriei. Că toată întâmplarea se referă la prima victorie după atația ani cu ei, scor 3-2. Că sezonul acela, în sfârsit, câinii au făcut eventul în 2000, e deja legendă
Dar eu o știu pe a mea, una și bună. Serviciu, facultate?! Dinamo e peste toate…